Înca de la origini, în tradiția evreiască numele apare ca purtător de sens. Primul act al lui Adam a fost să numească toate animalele și toate păsările pe care Dumnezeu le-a creat (Geneza 2.19- 20). În capitolul urmator, Adam o numește  pe femeia sa Eva și se dă o motivatie a acestui apelativ.

Astfel, numele individului ajunge să reprezinte esența naturii sale. Numele pe care îl poartă fiecare capătă o asemenea importanta încat, atunci cand individul se schimbă într-un fel oarecare,  numele său trebuie de asemenea să fie schimbat.Abram, Sărai, Iacob și Hoșea ale căror nume s-au schimbat Abraham, Sara, Israel și Ioșua sunt exemple grăitoare în acest sens.

În vechime, numele persoanelor includeau frecvent nume de zei. Vreme îndelungată, cultul lui Baal a avut un impact asupra israelitilor, mulți dintre ei purtând nume caIșbaal, Ierubaal etc.Când monoteismul a prevalat, numele lui Baal a eșit din uz și au început să se folosească diferite nume teofore compuse cu El, EIe sau Iahu. Această practică s-a perpetuat până în zilele noastre, când numeroase nume ebraice conțin încă elemente ale numelui divin.

De unde știm că numele unui om acționează asupra vieții lui ?

Răspunsul lui Eleazar indica faptul că Dumnezeu este creatorul numelor si ca aceasta determină soarta unei persoane. Făcând din aceaie un principiu de bază, înteleptii Talmuduluica furnizează numeroase explicatii pentru numele indivizilor, locurilor și chiar el animalelor pomenite în Biblie.

Codul de legi iudaic este extrem de exigent în ceea ce privește ortografia numelor, în documentele de căsătorie și divorț, ca și în actele de vânzare.

Discutiile talmudice indică într-adevăr că ortografierea eronată a unui nume anulează documentul sau tranzacția în cauză.

Conform sexului sau, nou-născutul își primește numele în următoarele două ocazii: băiatul în cursul ceremonie de circumcizie, fata la sinagogă, când se citește Tora prima oară de la nașterea sa.

În antichitate, se atribuia numelor calitate magica, iar acela al noului născut era tinut secret pana la anuntarea publica. Secretul era considerat atunci ca o formă de protecție, un mijloc de a tine departe spiritele rele care ar fi putut ataca copilul imediat după naștere.

Forma ebraică a numelui cuprinde numele persoanei urmat de expresia fiul sau fiica tatălui său. De exemplu, Iacob, fiul lui Issac -Iaakov ben Ițak- sau Dina, fiica lui Iacob – Dina baat Iakov –

Este forma folosită în toate documentele ebraice, ca și pentru apelul la citirea Torei. Recent, în multe cercuri, s-a introdus obiceiul de a adăuga și numele mamei. De altfel, încă din Evul Mediu, numele mamei figura în rugăciunile pentru însănătoșirea unei persoane.

Talmudul spune: Majoritatea evreilor din ținuturile străine (diaspora) au nume păgâne. Și rabinii observă cu reproș: Fii lui Israel nu si-au schimbat numele în Egipt, au intrat ca Ruben și Șimon și au plecat ca Ruben si Șimon.

Tendința de a da copiilor nume neevreiești a continuat totuși de-a lungul secolelor. Evreii purtau nume reflectând societățile în care trăiau. Unele nume ca Alexandru au fost asimilate numelor evreiești. Adeseori numele ebraice au fost traduse în alte limbi, de exemplu Baruh a devenit Benedict. Și invers, nume straine au fost traduse în ebraică și în special în idiș. Fabi-Phoebus s-a tradus prin Șaraga, cuvânt aramaic însemnând lumină, apoi în idiș prin Feivel. Dublul nume Șaraga-Feivel a fost de altfel răspândit în răsăritul Europei. În același mod, evreii sefarzi au adoptat nume spaniole.

Practica de a schimba numele cuiva în caz de boală gravă vine din Talmud care spune:

Patru lucruri anuleaza condamnarea individului, anume:

Milostenia, Implorare, Schimbarea numelui și Schimbarea purtării.

Rabinii au sugerat că schimbarea numelui îl întoarce din drum pe Îngerul morții. Astfel, în comunitățile ortodoxe, există un ritual prin care se dă bolnavului un nume suplimentar. Acest nume este de obicei Haim sau Haia sau un derivat al acestui nume care înseamnă viață.

In prezent, în Israel, s-au inventat Nume noi sau au reapărut nume biblice căzut în desuetudine.