SEFER HA-ZOHAR
RELATIVITATEA CUNOAŞTERII
…..Stă scris: ”Soţul sau este cunoscut la poarta, cănd stă aşezat cu bătrânii pamântului”(Ps.XXXI,23). Remarcaţi că gloria lui Dumnezeu este atât de sublimă şi deasupra înţelegerii omeneşti, nu a existat vreodata un om care să poată patrunde în adâncul înţelepciunii sale, într-atât este ea de ascunsă şi misterioasă. Esenţa lui Dumnezeu este într-atâta superioara înţelegerii îngerilor şi oamenilor, încât nici o legiune cereascâ, nici locuitorii acestei lumi, nu se pot apropia de ea, cu toţii şi nu pot decat să strige ”Binecuvântat fie gloria lui Dumnezeu,acolo unde se află EL”.
…..Fiinţele care locuiesc aici, pe pamant,spun că Dumnezeu este sus, aşa cum stă scris: ”În cer este gloria sa”(Ps. CXIII,4). Îngerii din ceruri spun că el este jos,asa cum stă scris:”Pe intreg pământul este gloria ta (Prov. CXIII,4). Îngerii din ceruri spun că el este jos, aşa cum stă scris:”Pe întreg pământul este gloria ta (Ps.LVII,12). Şi nesiguranţa în care sunt îngerii si oamenii despre locul în care se află Dumnezeu îi face pe toţi să spună:”Binecuvantată fie gloria lui Dumnezeu, acolo unde se află el (Ec.III,12).Ori, cum nimeni nu cunoaşte esenţa divină şi nu va ajunge niciodată să o determine, cum să înţelegem aceste cuvinte ale Scripturii: ‘’Soţul său este cunoscut la poartă’’, cuvinte care se referă după tradiţie, la Dumnezeu? Dar adevărul este că aceste cuvinte ‘’Sotul său este cunoscut la poartă’’, desemnează într-adevăr pe Domnul binecuvântat fie Numele său, care se face cunoscut fiecăruia potrivit înţelegerii fiecăruia, fiecare om se poate ataşa spiritului înţelepciunii potrivit deschiderii spiritului său, si fiecare are datoria de a aprofunda cunoaşterea lui Dumnezeu, atât cât îi permite iţtelegerea sa, de aceea Scriptura spune:’’Soţul său este cunoscut la poartă’’, adică înţelegerii oamenilor, el este cunoscut fiecaruia potrivit deschiderii porţii(înteligenţei sale). Cât despre cunoaşterea esenţei divine in profunzime, nimeni nu a putut, niciodată să se apropie de ea şi nimeni nu o va cunoaşte vreodată(I,103 a,103b)
SEFIROTII
Prin cuvântul Sefiroti (la sg.Sefirot), a cărui rădăcina conţine idea de număr si de categorie, cabaliştii desemneaza aspectele diverse prin care Dumnezeu se reflecta în întelegerea omeneasca. Ei le numesc: Keter(Coroana), Hokhma (Înţelepciunea), Bina(Inteligenţa), Ghedula(Clemenţa), Ghebura(Rigoarea), Tipferet(Frumusetea), Neţah(Eternitatea), Hod(Gloria), Yessod(Baza), Malkut(Regatul).
…..Numai bunăvoinţa urcă sus lânga fiinţa supremă a cărei esenţă este, de asemenea, Voinţa, în mod etern de neânţeles, acesta este Capul care este mai ascuns decât tot restul din cer; tot ce emană din cer, emană din acest Cap; orice lumină nu are alt izvor decât acest Cap; dar nu se stie cum se produc aceste emanaţii şi cum izvorăşte lumina din ele, căci totul este ascuns. Bunăvoinţa omului tinde spre Cel al cărui esenţă este: VOINŢA şi din care ea nu este decât o ,,particică’’. Această ,,părticica’’ nu ajunge niciodată pâna la Gândirea supremă;dar in zborul pe care-l face pentru a urca la sursă şi în timpul lui, ea degajă lumini.
…..Chiar dacă lumina care emană din Cap este atât de subtilă încât rămâne ascunsă în mod etern, ea este nu mai puţin atrasă de luminile pe care le degajă părticelele care se străduiesc să urce la sursă. Astfel,lumina necunoscută a Capului pătrunde în Lumina degajată de particele, pe parcursul drumului facut de jos spre Cel care este izvorul lor. Astfel Lumina supremă şi necunoscută este confundată cu lumina degajată de părticele. Astfel sunt formate cele noua Palate, care sunt cele nouă scări dintre bunăvoinţa care urcă de la Pământ si tatăl suprem, sau, cu alţi termeni, cei nouă Sefiroţi inferiori Coroanei (Keter)
…..Aceste ,,Palate’’ nu sunt nici lumini, nici spirite, nici suflete, ele nu sunt accesibile decât Voinţei, căci cele nouă lumini pe care le degajă nu sunt decât luminile Gândirii. Astfel,în ciuda numărului lor de nouă, ele nu sunt în realitate decât unul singur, în sensul că toate nu aui decât Gândirea ca esenta şi că ele nu au nici o legatura cu ceea ce este în afara Gândirii. Aceste nouă Palate având drept esentă Gândirea sunt apoape de Gândirea supremă, dar nu o ajung niciodată, într-atât este ea de sublimă şi de ascunsă. Bunăvoinţa oamenilor se ridică spre cele nouă Palate, a căror esenţă este este tot Voinţa şi care formeaza intermediarul dintre cunoscut şi necunosut, dintre comprehensibil si incomprehensibil.
…..Toate misterele Credinţei sunt inchise in aceste Palate care formeaza o legătura între bunăvoinţa omului si Voinţa supremă numita Infinit. Lumina subtilă si imperceptibilă a Capului suprem nu ajunge decat pana la aceste nouă Palate; bunăvoinţa omului, urcând până la aceste nouă Palate, devine şi ea accesibilă acestei lumini. Cele noua Palate fac astfel legătura dintre ,,părticele’’ si Tot, dintre bunăvoinţa oamenilor si Vointa supremă, numită infinit, şi această lumină produce bunăvoinţa aici, jos, şi o face apoi să urce spre sursa ei. Pe acest mister este fondat totul. Fericită soarta celor drepţi în această lume şi în lumea viitoare(I,65a)
.
Va urma!