DVARIM – DEUTERONOMUL
44. DVARIM

Este prima pericopă din cartea a cincea a Torei, eu același nume, ״Dvarim – Deuteronomul”.
Tematica acestei cărți este diferită de a precedentelor. Dacă cele patru cărți anterioare au prezentat diversele evenimente petrecute de la crearea omenirii, ״Dvarim – Deuteronomul” redă, în cea mai mare parte, pregătirile pentru intrarea în Ereț Israel.
înțelepții numesc această carte și ״Mișne Tora” -״Repetarea Torei”, dat fiind că multe dintre întâmplările și poruncile de care se ocupă au fost relatate deja în cărțile anterioare, în special în ״Șemot – Exodus”, ״Vaikra -Leviticul” și ״Bamidbar – Numerii”.
Ramban susține că Moșe a reluat aceste lucruri ״ pentru poporul care intră în țară, fiind porunci legate de aceasta.
Rabinul Halevy din Barcelona a găsit că poruncile din acest volum sunt în număr de 200, dintre care 77 indică ״ce trebuie să faci” și 123 ״ce nu trebuie să faci”, reprezentând o treime din cele 613 porunci existente. Dacă vrem să le dispunem după tratate, în ״Bereșit -Geneza” găsim 3 porunci, în ״Șemot – Exodus” 111, în ״Vaikra – Leviticul” 247 de porunci, în ״Bamidbar -Numerii” 52 de porunci, iar aici sunt menționate 200, alcătuind împreună cele 613 porunci.

O dată cu începutul cărții ״Dvarim I )cuteronomul”, asistăm la șederea evreilor dincolo de Iordan, Ever Haiarden, iar Moșe se înfățișează în fața poporului în ultimele lui zile de viață.
ELE HADVARIM AȘER DIBER MOȘE EL KOL ISRAEL – ״Acestea sunt cuvintele pe care Moșe le-a grăit întregului popor” (Dvarim – Deuteronomul, 1:1).
Cel mai interesant lucru al acestui verset este că Moșe a vorbit EL KOL – ״întregului popor”, unit, dat fiind că unitatea și iubirea aproapelui sunt simbolul și condiția reușitei.
Oțar Haim susține că, deși Moșe se adresa întregului popor, fiecare simțea că acesta i s-ar adresa personal.
Marele conducător Moșe ajunge aici la apogeu. El contemplă Țara Sfântă numai de pe vârful muntelui, dar binecuvântează poporul ca trimis al Divinității.
IOSEF ALEIHEM KAHEM ELEF PEAMIM -VAIVAREH ETHEM – ״(Domnul Dumnezeul părinților voștri) să vă înmulțească de o mie de ori față de câți sunteți și să vă binecuvânteze cum v-a făgăduit” (Dvarim – Deuteronomul, 1:11).
După cum arată profetul Ișaiahu (60:22), aceasta este binecuvântarea pentru viitor: ״Cel mic va fi o mie și cel tânăr un popor mare”.
Poporul evreu în Israel este ״mic și tânăr”, dar el va li mare și puternic, după cum a urat Moșe, iar după secole, și profetul Ișaiahu.
Moșe s-a adresat întregului popor în cuvinte calde, pentru ca acestea să fie primite cu plăcere.
Moșe Rabeinu, părintele profeților, a simțit nevoia să întemeieze instituția juridică și administrativă, pentru ca în viitor să nu survină probleme de natură să pericliteze existența societății.

EIHA ESA LEV ADI TARHAHEM UMASAHEM VERIVHEM – ״Cum voi purta singur greutățile și sarcinile voastre și neînțelegerile dintre voi” (Dvarim -Deuteronomul, 1:12).
Moșe este preocupat de probleme sociale, financiare, ca și de orice probleme de ordin juridic. El este convins că un singur om nu poate face totul pentru popor, ci are nevoie de ajutoare. El propune alegerea unor oameni inteligenți, corecți și cunoscuți.
Rabinul Hașla Hakadoș (bunicul Rabinului Moșe Iș Horoviț din Mihăileni) interpretează termenul ״cunoscuți” ca ״oameni care și-au dovedit integritatea morală”. El recomandă alegerea unor persoane iubite de popor, dar cinstite și drepte, dat fiind că, atunci când vor ״sta la judecată”, vor îndeplini o misiune sfântă.
In continuare, găsim în această pericopă foarte interesantul verset: LO TAKIRU PANIM BAMIȘPAT -״Să nu părtiniți la judecată, căci este judecata Domnului” (Dvarim – Deuteronomul, 1:17).
în Talmudul Șabat, 10:71, se comentează în legătură cu acest verset: ״Dumnezeu vă va ajuta să faceți o judecată dreaptă. Fiecare judecător drept este socotit ca și cum ar fi tovarăș la înființarea omenirii”.
Voința Divinității este ca în lume să domnească dreptatea, și de aceea, ca soli ai Divinității, judecătorii trebuie să descopere adevărul.
Comentatorul Even Ezra explică acest verset cu claritate: ״Chiar dacă inculpatul este o persoană cunoscută judecătorului, acest lucru nu trebuie să influențeze judecata, pentru judecător, toți cei care îi sunt aduși dinainte fiind oameni străini”.

Această poruncă se respectă până astăzi. Uneori chiar, judecătorul refuză să judece o persoană pe care o cunoaște, predând dosarul unui confrate.
Poporul evreu se afla la capătul drumului, mai avea de luptat pentru a intra în Ereț Israel, dar se afla pe o cale sigură, având făgăduința că țara îi va aparține de-a pururi.