39. HUKAT

Este relatat aici periplul de 40 de ani al evreilor prin pustiu. Se vorbește despre Para Aduma – vaca roșie care era o jertfa a întregului popor – despre moartea lui Miriam, sora lui Moșe și Aaron, despre luptele cu Sihon și Og și învingerea lor, ca și despre moartea lui Aaron.

Aici este descrisă epoca îndelungată a drumului spre Ereț Israel.

în drumul său spre Ereț Israel, la făgăduința Divinității, poporul se străduiește să evite orice conflict cu popoare cu care nu are nimic de împărțit, cerând doar permisiunea de trecere, fără a dăuna nimănui.

Când i se cere lui Og permisiunea de trecere, acesta acceptă, dar și atacă. Atunci, ca și acum, poporul lui Israel nu vrea război, dar știe să lupte când viața îi este în primejdie.

Timp de 40 de ani, poporul a colindat pustiul, primind apă de la izvoarele oblăduite de Miriam, iar un nor – în cinstea lui Aaron – îl însoțea zi și noapte pentru a-1 proteja de soare, de insecte, de șerpi și de fiarele deșertului.

După moartea lui Miriam și Aaron, izvoarele au secat, iar norul a dispărut. Poporul s-a revoltat de lipsa apei, dar nu a pomenit faptul că a dispărut norul. Comentatorii susțin că au fost de fapt doi nori și că doar unul a dispărut o dată cu moartea lui Aaron, fapt plauzibil, dat fiind că lipsesc protestele evreilor pentru lipsa acestui nor foarte important. Rugăciunile lui Moșe au fost ascultate, iar Divinitatea le־a redat evreilor apa, vitală pentru supraviețuirea lor în pustiu. Tora ne vorbește despre pedeapsa impusă lui Moșe și Aaron, de a nu intra în Țara Făgăduinței.

Moșe trebuia să vorbească stâncii, în fața întregului popor adunat acolo, dar, nesocotind porunca Divinității, el a izbit cu toiagul în stâncă, și pentru aceasta a fost pedepsit să nu poată păși în Țara Sfântă.

Se știe că țadichimii – oamenii sfinți – sunt judecați altfel decât tot poporul, căruia trebuie să־i fie un exemplu. De aceea, Moșe a primit o pedeapsă aspră, pentru un păcat fără o prea mare gravitate.

Vorbind despre Moșe, Rași scrie că Divinitatea l-a asigurat că poporul va avea came, la care Moșe a răspuns că nu existau atâtea vite, și totuși nu a fost pedepsit. Acea discuție a avut loc numai între Divinitate și Moșe, pe când în regiunea stâncilor era adunat tot poporul. Divinitatea a vrut să dovedească faptul că până și o stâncă în pustiu aude porunca Domnului, însă Moșe a lovit stânca.

VAIDABER HAȘEM EL MOȘE… ZOT HUKAT HATORA – ״Și a grăit Domnul către Moșe, acestea sunt legile Torei” (Bamidbar – Numerii, 19:2).

Versetul se referă la jertfirea spre purificare a vacii roșii, iar dacă se vorbește despre ״Legile Torei”, asta semnifică faptul că jertfa era necesară pentru purificare, temeiul tuturor acestor legi.

Rași conferă acestui verset semnificația imuabilității acestor legi.

în general, omul trebuie să judece asupra faptelor sale, făcând tot ce poate fi mai bine, dar această lege trebuie respectată fără nici un fel de comentariu.

VEIKHU ELEIHA PARA ADUMA – ״Și vor lua o vacă roșie” (Bamidbar – Numerii, 19:2)

Conform interpretării lui Rași, vaca roșie trebuia să răscumpere păcatul Vițelului de Aur. Atunci, poporul își pierduse încrederea în Moșe. Acum, Tora vorbește despre această jertfa fără a da alte explicații, jertfa trebuind adusă ca o dovadă a credinței în Cel-de-Sus.

VEDIBARTEM EL HASELA – ״Să vorbiți la stâncă” (Bamidbar – Numerii, 20:8).

în fapt, greșeala lui Moșe nu a fost intenționată. Divinitatea i-a spus: ״Ia toiagul”, iar el a înțeles că trebuie să lovească piatra, deși Divinitatea i-a spus ״să vorbească” stâncii. Pentru aceasta, Moșe a fost pedepsit să nu intre în Ereț Israel.

IEASEF AARON EL AMO – ״Aaron e adăugat poporului său” (Bamidbar – Numerii, 20:24).

Versetul a fost interpretat că, prin moartea lui, Aaron s-a adăugat, în fapt, poporului. A dispărut fizic, dar sufletul lui a rămas în continuare în mijlocul poporului.

Fiii lui, Cohanimii, ca și urmașii acestora, binecuvântează zi de zi poporul, până în zilele noastre, cu o rugăciune specială.

După ״Pninei Tora”, Aaron a murit, dar sufletul poporului s-a impregnat cu calitățile sale, dăinuind veșnic în spiritul evreiesc.

Sursa: Baruh Tercatin