Înfruntarea ispitei

Soția lui Potifar aflase  prin mijloace astrologice că era scris ca destin al său, să fie strămoașa descendenților lui Iosif. Pentru ca omului nu-i sunt cunoscute caile prin care se manifesta destinul, nu a cunoscut că acest lucru avea să se împlinească prin fiica ei, necunoașterea a împins către acțiune, încercând să-l seduca pe Iosif.

 Dar Iosif i-a spus soției lui Potifar:

 „Cum as putea sa fac eu un rău atât de mare și să pacătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”

Geneza 39: 9

     Soția lui Potifar l-a intimidat pe Iosif cu tot felul de amenințări, inclusiv cu moartea, dacă refuza sa se culce cu ea. Iosif s-a gandit pentru o clipa la tatal sau Iacov, iar imaginea  fetei  tatalui lui, pe care Iosif si-a adus-o in minte, l-a ajutat sa inteleaga  că avea  obligatia să reziste tentațiilor ei. Iosif si-a amintit că păcatele noastre individuale nu sunt doar propriile noastre pacate, pentru care ar putea exista justificari atenuante; ci ca ele afectează echilibrul moral al întregii realități.

     Când ne confruntăm in viata noastra personala cu astfel de tentațiii, este usor să ne scuzam că nimeni nu va ști despre ceea ce facem, iara daca  cedam unei ispite de moment  putem  spera că ulterior ne vom cere iertare. În astfel de momente, noi trebuie să ne aducem in minte  „imaginea lui Iacov”, pentru a primi putera necesara  de a ne amintim că acțiunile noastre nu sunt doar fapte izolate ale unor indivizi în timpuri și locuri istorice. Faptele noastre au repercusiuni cosmice; pot dăuna sau pot vindeca întreaga lume.

Bemidbar Rabbah 14:18.