Intrebarea mareata: CUM?

Dragi oameni, în căutarea noastră de a obţine lumea spirituală întâlnim promisiuni de tot soiul. Cum că „TOTUL” este in noi, cum că adevărata atingere o găsim în grupul de prieteni sau că o putem obţine prin meditaţii şi lista continuă. Dacă ne angrenăm într-o analiză asupra cuvintelor transmise de luminaţii vremii observăm că acest TOT este o generalizare care nu spune nimic, o limbă de lemn care înşiră cuvinte. Putem întreba astfel de propovăduitori: – CE mai exact vom obţine din acest TOT? Un alt clişeu lingvistic este: “ADEVĂRATA atingere”, adevărată în raport cu o altă care se presupune a fi falsă. Demontarea acestei afirmaţii poate fi cu întrebarea: Care este cea falsă? Cine spune care este adevărată? Veţi vedea că răspunsul va fi o suită de noi generalizări şi omisiuni fără nimic concret.

Prezint o parabolă pentru că înţelegerea să ne fie mai uşoară.
Într-o mahala de ţigani prin gunoaie şi mizerii se jucau puradeii energici ale “clasei muncitoare”. Unul din copii a găsit un obiect, l-a rotit şi cercetat neînţelegând ce anume este „minunea”. L-au cercetat împreună cu prietenii lui pe toate feţele, identitatea rămânea ascunsă de înţelegerea lor. Hotărâţi se prezintă cu obiectul dubios la părinţi, cerând identificarea obiectului. Aceştia la rândul lor cercetează în amănunt şi ruşinaţi ridică din umeri în semn că nu ştiu, aşa ceva nu au mai întâlnit. Dintre ei unul mai răsărit cu părul vâlvoi pe sub pălăria cu bora mare zise către marea adunare:

Cel care poate desluşi misterul este Bulibaşa, căpetenia noastră. – Să mergem să-l întrebăm.
Aşa că obiectul imediat ajunge în mâinile luminatului Bulibaşa. Ca şi întreaga obşte roteşte obiectul pe toate feţele, îl cercetează atent, îl ascultă cu urechea, îl pipăie şi-l miroase, dar să înţeleagă ce este nici că-i trece prin cap. Priveşte marea adunare pe sub sprâncene. Priveşte încrederea acestora şi siguranţă cu care aşteaptă un răspuns din partea lui, ba se aud şi şoapte că singurul care ştie şi cunoaşte, este Bulibaşa. Situaţie penibilă pentru Bulibaşa. Atunci hotărât, ridică obiectul în sus să poată fi privit de obşte şi spuse:

Dragilor aceasta este ceea ce este şi ceea ce este, aceasta este.
Toată adunarea au tresăltat de bucurie că au aflat răspunsul.
E frumos a scrie versuri când nimic nu ai a spune

În Cabala Autentică vorbim despre ceea ce este practic, vorbim despre gândul creaţiei aşa cum este el expus în Zohar, vorbim despre stările noastre şi fiecare din noi se regăseşte în aceste stări şi poate identifica lumea din care face parte. Este o ştiinţă complexă, profundă şi poate fi desluşită şi studiată numai împreună.

De ce am spus că este o Cabală Autentică? Pentru că este şi o alta. Interesul meu nu este în cercetarea falsului, ci în cunoaşterea Autenticului. Cum facem aceasta?
O poveste face să înţelegem mai mult decât aş încerca eu a explica că aşa stau lucrurile şi nu altfel şi de ce nu ar rămâne o opinie care nu poate fi decât una subiectivă.

În vremuri de demult când în mâinile regelui stăteau vieţile tuturor supuşilor, pe tărâmuri îndepărtate şi cu foarte mulţi supuşi, trăia un Rege. Povestea ne spune că la un moment dat Regele cheamă într-o adunare specială toţi înţelepţii săi consilieri, aşezat pe tronul său catifelat cu haine impunătoare şi glas pe măsură, cere ceva tare straniu spre deosebire de multe alte cereri făcute până atunci.

–Vreau să-mi construiţi o funie de nisip, în caz contrar viaţa voastră este de prisos în regatul meu, vreau funia şi nimic mai mult şi nu am îndoială că voi care sunteţi înţelepţi nu o puteţi realiza.

La auzul acestor vorbe înţelepţii au rămas muţi dar şi înspăimântaţi. Ceea ce Regele cerea, era imposibil, cine poate împlini porunca? Au format un brainstorming ad-hoc, unii spuneau că regele a înnebunit, alţii că vrea să şteargă de sub soare numele lor. Cert este că frica s-a instalat cu toată puterea în inimile lor. Vremea trecea parcă mai repede, zilele apuneau parcă mai devreme şi nici o speranţă nu se ivea la orizont. În cele din urmă când parcă totul era pierdut, unul din înţelepţi cere audienţă la Rege. Este primit şi cum intră în sală regală este întâmpinat de avertizarea regelui:

– Sa ştii, să cunoşti şi să înţelegi, să nu ai scuză!

– Domnul meu, cu siguranţă pot realiza funia cu pricina, singurul lucru de care am nevoie este un MODEL.

Dragi prieteni a vorbi despre obţinere fără un model, fără o metodă care să răspundă la: CUM să facem aceasta?, fie că este TOTUL, lumi spirituale, scări de urcat, sfere şi culori, îngeri şi demoni, este şi va rămâne o filozofie frumoasă, un orizont după care vom alerga până la epuizare.

Tu ştii cel mai bine ce simţi, ce cunoşti, ce cercetezi şi ce ai obţinut.