LOSHON HARAH

Paza de vorbire –  DISCURSUL RĂU

Iată un subiect care a fost şi este de mare importanță pentru întreaga generaţie a lui Israel. Veţi urmării un material bazat pe învățăturile înțelepților noștri, mai exact un studiu care are la baza cartea Rabinului Israel Meir HaKohen Kagan cunoscut sub numele de Chaim Chofetz. – “Paza de vorbire”. Care este şi titlul uneia dintre cărţile sale.

Înțelepții ne spun că atât Primul Templu cât şi cel de al Doi le Templu au fost distruse din cauza cuvintelor pe care oamenii le vorbesc unii despre alții. Aceste cuvinte sunt considerate cuvinte rele, bârfe. Cartea a fost menită să aducă toate legile Halachot din Tora pentru a ne ajuta să învăţăm despre importanţa cuvintelor pe care le folosim, să ne observăm pe noi înşine atunci când suntem implicaţi într-o conversație de acest gen şi să alegem să nu participăm, dar şi pentru a conştientiza că noi suntem cei care atragem evenimentele negative în viaţa noastră.

Dacă în perioada tinereții, omul este învăţat să vorbească; la maturitate, nimeni nu îl învăţa să tacă.

“‘Aceasta este o mare problemă a omului, că el învață să vorbească înainte să învețe să tacă.”” – Rabbi Nachman din Breslav

Inițial vom prezenta o poveste care indică energia lui Loshon Harah – discursul rău. Înainte de a începe povestea vreau să vă amintiți că Tora nu se referă la morală și etică în lumea noastră fizica –  ea ne vorbeşte despre energiile metafizice.

Iată povestea:

Înainte ca Rabbi Zusya din Anipoli să fie descoperit că fiind unul dintre cei mai mari ai generației, el a trăit viața unui nomad. A călătorit din sat în sat, din oraș în oraș, astfel că nimeni nu știa cine este sau de unde vine şi nici nu ar fi putut să-i înțeleagă măreția.

Într-o seară, când se afla în sala de studiu a unui orăşel, o femeie deschide brusc ușa, intră și întrebă cu voce tare: – Oare vreun bărbat de aici l-a văzut pe soțul meu?

Nimeni nu știa cine este soțul ei. S-a dovedit ulterior că soțul ei o parase și nimeni nu știa unde a fugit sau dacă mai era în viață. Biata femeie era acum singură, în imposibilitatea să pretinde vreun divorț şi nici statut de văduvă nu avea, prin urmare îi era interzis să se recăsătorească. Disperată şi dornică să scape de statutul ei neclar, ea a decis să călătorească în cât mai multe locuri în speranţa că îşi va găsi soțul. În fiecare oraș, sat și așezare în care a ajuns, ea avea să ceară ajutor tuturor pentru a-și găsi soțul, făcând adesea referire la semnele lui fizice prin care ar putea fi identificat. Căutările ei erau fără nici un rezultat, devenind astfel deprimată, aflându-se chiar la capătul puterii și al resurselor financiare.

Dar, Când Rabbi Zusya a auzit cererea ei neobișnuită, a sărit în fața ei și a spus: “Du-te acum repede la Pensiunea Town și acolo ai să-l găsești pe soțul tău”.

Femeia nu a ezitat nici un moment, nu a mai pus nici o întrebare. Ea s-a îndreptat spre casa menționată și acolo, impresionată l-a găsit pe soțul ei fugar.

Ce s-a întâmplă între soție și soț nu este important pentru povestea noastră. Când vom termina acest studiu, vom putea ști ce este în neregulă în povestea noastră, deoarece în ea există Loshon HaRah. Pe măsură ce avansăm, gândiți-vă la modul în care fiecare poate să-şi reprezinte ce înseamnă pentru el Loshon Harah din această poveste.

Continuând povestea,

Cei prezenți au fost uimiți. Cum a putut acest Zusya, un călător oarecare să știe unde se află soțul fugar pe care nu l-a cunoscut niciodată? Uimirea lor a fost cu atât mai mare cu cât au descoperit că Rabi Zusya nu a pus niciodată piciorul în acea pensiune.

“Cu siguranță, acesta este un miracol”, au concluzionat ei cu entuziasm. Cuvântul s-a răspândit rapid de la gură la gură în întreaga populație evreiască locală.

– Nu, nu, nimic nu e miraculos aici, se grăbi să explice Zusya. “Doar că în dimineața asta s-a întâmplat ceva ciudat. După (rugăciunea de dimineață), am auzit doi oameni care vorbeau și unul dintre ei i-a spus celuilalt că un nou oaspete în oraș tocmai a sosit la Pensiunea respectivă.

– Nu am putut să nu mă întreb, continuă Zusya; “care a fost semnificația întâmplării mele de am auzi asta? De ce au trebuit urechile mele să audă acele cuvinte în mijlocul tuturor celorlalte conversații în același timp?

“Nu am putut să-mi dau un răspuns, am vrut să-mi petrec ziua învățând Tora, așa că a trebuit să mă abat de la această întrebare, iar în seara aceasta, după (Rugăciunea de seară) (dintr-o anumită cauză) m-am gândit din nou la ea, tocmai atunci, femeia a intrat în sala de studiu și a întrebat dacă l-am văzut pe soțul ei, atunci mi-am amintit instantaneu: “Acesta este răspunsul! Trebuie să fie soțul ei! “

Toți cei prezenți s-au uitat unul la altul mirându-se. “El spune că nu este un miracol, dacă este așa, atunci este un semn – un semn clar, chiar și aşa – acest străin Zusya trebuie să fie un tzadik (foarte sfânt) Imaginați-vă: el este atât de atent să nu acorde atenție bârfei, așa că s-a antrenat să-și facă o conversație în voie, ca atunci când urechile sale captează cuvinte nesemnificative să se simtă forțat să caute o semnificație mai profundă i.. Numai un astfel de suflet pur ar face asemenea conexiuni, să aranjeze cuvintele aparent nesemnificative și să aibă încredere că el se va simți obligat pentru a descifra adevărata lor semnificație. “

Credeți că puteți să vă risipiți timpul participând la discuţii care includ bârfa? Ce altceva mai bun aţi putea face cu timpul, dacă nu aţi bârfi? Este povestea un miracol sau nu? 

SURSA EXILULUI

SEFER CHOFETZ CHAIM – Prefață

Chofetz Chaim își începe cartea cu o imagine a lumii și a locului nostru în ea. El începe astfel: Hashem ne-a separat ca națiune. El ne-a dat Tora cea prețioasă și ne-a adus în Eretz Israel (Țara lui Israel). De ce? În ce scop am fost aleși? Chaim Chofetz răspunde că am fost aleși să ţinem mitzvoturile (poruncile) lui Hashem și astfel să câștigăm o bună și mare răsplată în această lume dar și în lumea viitoare

Chofetz Chaim este un Cabalist. Totuși, traducătorul nu este. În timp ce conexiunea este subtilă, este înșelătoare. Traducătorul folosește cuvântul ales, care este o traducere înșelătoare. De asemenea, este important să ne dăm seama când cineva ne spune cuvântul, aceasta este și o expresie înșelătoare, deoarece trebuie să fim noi, Copiii lui Israel, nu noi evreii.

Chofetz Chaim notează totuși că Hashem ne dă darurile Sale într-o manieră total diferită de cea a unei ființe umane. O persoană care oferă un cadou și apoi vede că destinatarul nu apreciază valoarea sa, s-ar putea simți înclinat să i se returneze cadoul. S-ar putea să considere că, dacă destinatarul nu-i recunoaște valoarea,  darul ar trebui să meargă la cineva care îi recunoaște valoarea. Hashem, totuși, acționează diferit. Când în generațiile anterioare El a văzut că nu apreciem Tora Sa, El ne-a trimis profeți pentru a ne ajuta să recunoaștem valoarea acestui dar ca fiind cel mai prețios.

De ce ar ave nevoie cineva  de Profeți sau oameni cu Ruach HaKodesh? Răspunsul de mai sus este un răspuns potrivit la această întrebare. Un alt răspuns este că ar fi un efect al apropierii de HaShem.

Când epoca profeției s-a încheiat la începutul celei de-a două perioade a Templului, am trăit încă în țara noastră prețioasă, iar Prezența Divină se odihnea încă în (Templul Sfânt), oferindu-ne o perioadă minunată pentru a servi lui Hashem și pentru a îndeplini poruncile Lui în felul în care El dorește. Dar noi am fost cuprinși  într-o rețea de, (ura neîntemeiată) și loshon hara (discurs rău). Iar din cauza dezbinării cauzate de aceste păcate, a fost distrus şi al doilea templu iar noi, copii lui Israel, am fost exilați din țara noastră.

Chofetz Chaim afirmă: “De atunci până în prezent, în fiecare zi, ne rugăm lui Hashem să ne aducă aproape de El, așa cum a promis de multe ori prin toată Tora Sa. Totuși, El nu ne-a răspuns. “

Chofetz Chaim concluzionează că noi suntem cei vinovați pentru acest lucru. Exilul de 2.000 de ani nu este o pedeapsă continuă pentru păcatele celor care au trăit în timpul celui de al doilea Templu. Hashem este pregătit oricând pentru a pune capăt exilului – nu pentru păcatele  strămoşilor noştri, ci pentru cele actuale care continuă să distrugă poporului nostru.

Chofetz Chaim indică, dar nu spune în mod explicit, că motivul pentru care Templul a fost distrus și încă nu a fost construit din nou este pentru că noi nu vorbim adecvat și nu vorbim limba corectă, este un efect al urii,. – Ura nu trebuie să existe pentru nici un motiv. Trebuie să ne întrebăm tot timpul ce este adevărat din tot ceea ce auzim, şi din tot ceea ce credem si din tot ceea ce vrem să spunem. Tu și cu mine cu adevărat suntem responsabili pentru faptul că Templul nu a fost încă construit?

Răspunsul este: DA.

Totuși, noi nu simțim că este adevărat. Acesta este un adevăr care ne spune cât de departe am căzut din apropierea de HaShem.

Va urma….