Pomul Vieții
Pomul vieții în Pentateuh
Pomul vieții simbolizează plinătatea vieții și nemurirea. Pomul vieții este introdus în Geneza cap.2: 6, „Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni la mâncare şi pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului”. Menora și alte decorații ale templului și ale tabernacolului conțin reprezentări simbolice ale Pomului vieții, reprezentând prezența lui Dumnezeu în locul sfânt. În Proverbe, Pomul vieții este asociat cu proprietăți generatoare de viață ale înțelepciunii, dreptății și speranței.
Simbolismul Pomului vieții conține trei referiri în Geneza 2-3, iar în Proverbe patru referiri: 3:18; 11:30; 13:12; 15: 4.
Grădina Edenului fiind sanctuarul lui Dumnezeu, El a plasat omenirea în grădină pentru a o servi și proteja, un sacru spațiu plin de abundență, frumusețe și armonie pentru o umanitate conectată spiritual.
Dumnezeu a specificat că Adam și Eva ar putea mânca din oricare dintre pomi, cu excepția Pomului cunoașterii binelui și răului, spunând: „din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” (Geneza 2:17). Alegerea lui Adam și a Evei de a nu respecta această poruncă și de mânca din Pomul cunoașterii binelui și răului a făcut ca, „li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi” (Geneza 3: 7) și astfel s-a inițiat procesul morții și al blestemelor (Geneza 3: 10-19).
Ulterior, Adam și Eva au fost alungați din grădina Edenului și Dumnezeu a pus heruvimii cu o sabie în flăcări ca să păzească Pomul vieții, pentru ca, „Să-l împiedicăm dar acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci”(Geneza 3:22). Expulzarea lor a fost astfel atât o consecință a neascultării, cât și o protecție pentru a împiedica omenirea să mănânce din Pomul vieții și să trăiască în veci într-o stare coruptă.
Inițial, „Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească” (Geneza 2:15). Această descriere inversează situația dinainte: „În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, … nu era niciun om ca să lucreze pământul” (Geneza 2: 5).
După alungarea lor, „Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului ca să lucreze pământul, din care fusese luat” (Geneza 3:23) și poziționează acolo heruvimi, „care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii” (Geneza 3:24).
Termenul de „viață” se poate referi atât la viața fizică, cât și la o calitate a vieții care încorporează ideile de bunătate, abundență și binecuvântare în contrast cu moartea, răul și blestemul.
Primii oameni au avut de ales între calea vieții și calea morții: „Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul …”, „… căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi” (Deuteromom30: 15- 20).
Deuteronom 28: 15 – 68 oferă o perspectivă suplimentară asupra semnificația morții, mai ales atunci când este privită în contrast cu binecuvântările care o preced.
Restul Scripturii se îndreaptă spre speranța și promisiunea că Dumnezeu nr va oferi mijloacele pentru ca omenirea să câștige din nou accesul la prezența și binecuvântarea Sa și la sursa vieții în toată deplinătatea.
Texte care asociază realizarea Înțelepciunii cu Pomul vieții:
Proverbe 3:18 afirmă: „Ea [înțelepciunea] este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sunt fericiţi.”
Proverbe 11:30 afirmă: „Rodul celui neprihănit este un pom de viaţă, şi cel înţelept câştigă suflete.”
Proverbe 13:12 afirmă: „O dorinţă împlinită este un pom de viaţă.”
Proverbe 15: 4 afirmă: „Limba dulce este un pom de viaţă.”
Psalmul 1: 3 nu folosește expresia „pom al vieții”, dar încorporează imaginea lui. Referința la „este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; ”se referă la cel bun și binecuvântat, care evită răul și „își găsește plăcerea în legea Domnului”.
Deși consumul fructului Pomului cunoașterii nu a oferit oamenilor speranță de înțelepciune, efectul Torei este de a face pe cei simpli înțelepți, aducându-i la adevărata Înțelepciune, Tora devenind remediu pentru cădere.
Arborele sefirotic
(sursa, Wikipedia)
Prima apariție a arborelui modern al vieții a fost proiectat de Johann Reuchlin. În anul 1516, diagrama Reuchlin a apărut pe coperta traducerii latine a lui Joseph Gikatilla a Porților Luminii. Diagrama avea doar 17 căi și, la vremea respectivă, conceptele de 10 sfere și 22 de litere erau încă distincte în literatură.
În 1573, o versiune schițată de Franciscus Zillettus a apărut în Cesare Evoli, Atributele Divine. Această versiune a introdus mai multe inovații care reapar în versiunile ulterioare: toate sferele erau de aceeași dimensiune, liniile au devenit căi largi, sferele au fost aliniate în 3 coloane distincte, Malkut a fost conectat la trei sfere și simboluri astrologice pentru celestul cunoscut. Corpurile au fost folosite împreună cu numele ebraice pentru a eticheta sferele. Cu toate acestea, avea doar 17 căi, deși distribuite diferit.
Versiunea lui Reuchlin a fost retipărită în compilația lui Johann Pistorius din 1587. În cele din urmă, mai multe versiuni de la artiști necunoscuți au apărut în edițiile tipărite postum ale lui Pardes Rimonim de Moses Cordovero între 1592 și 1609. Ei au introdus 21 și apoi 22 de căi. Cu toate acestea, diagramele cu 22 de căi nu aveau consistență între ele și niciuna dintre ele nu avea cele 22 de litere.
Între 1652 și 1654, Athanasius Kircher și-a publicat propria versiune a copacului în Oedipus Aegyptiacus. Kircher a reușit să-și proiecteze diagrama într-o încercare sincretică de a concilia mai multe idei distincte. Această versiune puternic adnotată, auto-numită Sistem Sefirotic, a introdus mai multe inovații: concepte abstracte, nume divine, cele 22 de litere ebraice pentru fiecare cale și noi simboluri astrologice.
Între 1677 și 1684, Christian Knorr von Rosenroth a publicat Cabala Denudat. El a proiectat mai multe versiuni noi ale arborelui vieții, a introdus prima versiune cu 11 sfere, a plasat Daat între Keter și Tiferet și a încercat să obțină pomul vieții din geometria elementară.
În consecință, până în zilele noastre moderne, sunt vehiculate pe scară largă două versiuni: una în care Malchut are o cale, datorită originalului lui Reuchlin; și un altul în care Malchut are trei căi, datorită mai multor versiuni ulterioare; ambele având 22 de căi în total, corespunzând fiecare unei litere ebraice, datorită sincretismului lui Kircher.
Cabalistic, arborele vieții este o reprezentare schematică a procesului prin care a luat ființă universul. După ce energia creației s-a condensat în materie, își inversează cursul înapoi până este din nou unită cu adevărata sa natură. Astfel, cabalistul caută să se cunoască pe sine și Universul ca expresie a voinței Divine și să facă această călătorie a întoarcerii prin intermediul etapelor trasate de sfere, până va ajunge la realizarea pe care a căutat-o.
Drum drept, în lumină! Carmen Bart