VAIETE
Pericopa înfățișează o perioadă de douăzeci de ani din viața lui lacob, timp în care a fost plecat în afara Țării Făgăduinței. De când străbunul Abraham a ajuns în Țara Făgăduinței, el și urmașii săi nu au părăsit-o. Dar lacob a fost obligat să părăsească casa tatălui său.
lacob se roagă cu evlavie: VEȘAVTI BEȘALOM EL BEIT AVI – ״Să mă întorc sănătos la casa tatălui meu” (Bereșit – Geneza, 28:21).
Aceasta trebuie să fie rugăciunea oricui părăsește țara, pentru a avea speranța că se va întoarce.
Această pericopă se ocupă de viața lui lacob, începând cu plecarea acestuia pentru a-și căuta o soție din familia lui și a fugi de Esav, fratele său, care־l urmărea, apariția lui Rahel, întâlnirea cu Lavan, căsătoria cu Leah, sora mai mare a lui Rahel, căsătoria cu Rahel, nașterea copiilor lui lacob, îmbogățirea lui lacob și, în sfârșit, plecarea sa cu familia de la Lavan, către Ereț Israel, Țara Făgăduinței.
Periplul lui lacob este o prevestire a tot ceea ce avea să i se întâmple mai târziu poporului evreu.
MAASEI AVOT SIMAN LEBANIM, spun înțelepții, ״ceea ce se întâmplă părinților, li se întâmplă și urmașilor”. Istoria lui lacob nu este altceva decât istoria poporului evreu.
Ieșirea lui lacob din Ereț Israel către țara Haran se poate compara cu exilul suferit de poporul nostru.
lacob pleacă la Lavan pentru a întemeia o familie și, într-adevăr, cei mai mulți dintre copiii lui au fost triburile care au alcătuit poporul evreu.
Aspectul pozitiv al exilului poporului evreu pe tot cuprinsul planetei a fost faptul că, în felul acesta, întreaga lume a putut cunoaște credința noastră.
Pericopa continuă: VAIKAH MEAVNEI HAMAKOM – ״Și a luat din pietrele locului” (Bereșit – (Geneza, 28:11). Când Iacob a plecat din Beer-Șeva, la căderea nopții, și-a pus capul pe o piatră pentru a dormi.
״Oțar Hahaim” se întreabă de ce tocmai o piatră, atunci când cu o haină ar fi fost mai comod. El răspunde că, părăsind țara, a preferat o piatră a Țării Făgăduinței, față de orice comoditate dintr-0 țară străină.
VEINEI MALAHEI ELOHIM OLIM VEIORDIM BO – ״Și iată îngerii Domnului urcă și coboară (pe o scară)” (Bereșit – Geneza, 28: 12). Dormind cu capul pe piatră, lacob visează o scară care se înalță până la cer, și pe care îngerii urcă și coboară. S-ar putea pune întrebarea de ce în visul lui lacob, îngerii urcau și apoi coborau, când ar fi trebuit ca ei mai întâi să coboare, pentru că sălașul lor este cerul. Explicația versetului e aceea că omul care face lapte bune își creează lângă el un înger care-1 apără de rău, iar acesta urcă la cer pentru a-1 apăra și revine, coboară, pentru a continua să-l ocrotească pe pământ.
Rabinul Israel Baal Șem Tov interpretează acest verset în sensul că Divinitatea a concentrat în mintea lui lacob întreaga țară, pentru ca el să nu colinde din loc în loc, dându-i astfel a înțelege că-i va fi ușor să cucerească țara și să o stăpânească.
Unele părți ale pericopei se ocupă de lucruri care-și găsesc corespondentul în viața cotidiană. VENATAN LI LEHEM LEEHOL UBEGED LILBOȘ – ״Și să-mi dai pâine să mănânc și o haină de îmbrăcat” (Bereșit Geneza, 28:20).
Rabinul Moșe Leib din Sasov interpretează că în visul lui, lacob s-a rugat către Divinitate să aibă ce mânca și ce îmbrăca în mod onorabil, prin munca sa, și nu dobândindu-și cele trebuitoare traiului în mod rușinos sau prin milă.
lacob se afla la începutul unei vieți noi. El a părăsit casa părinților, din Beer-Șeva, și-a părăsit țara, pregătindu-se să trăiască printre străini, și de aceea se roagă să aibă existența asigurată.
Pe drum, lacob întâlnește ciobanii lângă o fântână unde vine și Rahel și le spune: OD HAIOM GADOL – ״Ziua e încă mare” (Bereșit – Geneza, 29:7). Când începem a pierde puterile, spunem: KI PANA IOM – ״Ziua se termină” (în rugăciunea de lom Kipur, Ziua pocăinței, la sfârșit de post). Atât timp cât este lumină, avem datoria de a nu irosi timpul și de a face fapte bune.
Mai târziu, lacob lucrează la Lavan, care încearcă mereu să-l înșele, dar lacob nu abdică nici, o clipă de la firea lui cinstită: ET IGHIA KAPAI RAHA ELOIM – ״Divinitatea a văzut truda mea” (Bereșit – Geneza, 31:42). El a avut prezent în minte un verset după care trebuie să ne conducem în viață: IAGHIA KAPEIHA KI TOHAL AȘREHA VE TOV LAH – ״De vei mânca de pe urma trudei mâinilor tale, ferice de tine și-ți va fi bine”, verset pe care îl găsim cu multe secole mai târziu în Tehilim, 128:2.
Sursa: Baruch Tercatin