Nu stiu altii cum sunt, eu insa daca am sa caut in arhivele amintirilor mele gasesc ca m-am nascut cautator. Am cautat altceva decat o viata confortabila in burtica mamei, sunt sigur ca la fel ati facut si voi, altfel nu ati putea citi aceste cuvinte, apoi am cautat inca de la o varsta frageda de 13 ani pe ceea ce noi numim Dumnezeu, Creatorul. L-am cautat in religie si am urmat dogma in totul pentru a atinge conexiunea cu El. In momnete grele am urmat sfatul dat de Scripturi in a cere ajutorul Sau, dar nimic, absolut nimic nu a intervenit in cursul evenimentelor. Suferinta a continuat chiar daca eu am urlat catre El. M-am intrebat cum este cu putinta ca un Tata sa-si lase opera, progenitura cufundata in suferinta de dragul liberului albitru? Liberul albitru cui? Religiosiii crestini pun in seama celui care este impotrivitorul lui Dumnezeu numit Satan sau ” o alta parte”  .

.

Aceasta entitate creata de El se manifesta pentru a putea decide eu de partea cui sunt, daca asa stau lucrurile, eu care am ales sa fiu de partea Lui, unde-mi este protectia acestuia? Ma gandesc la rasplata, da, si care dintre voi face ceva fara a avea aceasta intentie? Imi vine in minte scena de pe muntele Carmel unde obstea evreasca adunata in jurul lui Baal (un zeu fals) si Ilie (Eliahu) adunati sa probeze care este adevaratul Dumnezeu. In zadar au strigat preotii la Baal sa le aprinda jertfa pentru ca nimic nu s-a schimbat. La cererea lui Eliahu lemnele s-au aprins si Creatorul si-a manifestat forta  in mod vizibil vizibil in fata poporului. Acum, eu stau si ma gandesc , este cu putinta ca strigatul meu sa nu ajunga niciunde? Este cu putinta sa ma fi inselat in crezul pe care l-am adoptat? Daca nu am un raspuns la ruga mea inseamna aceasta ca nu ma adresez aceluias Dumnezeu pe care l-a invocat Eliahu?  La o indelunga analiza raspunsul interior a fost, Da,El nu aude,fie doarme fie este prea departe de mine.  Au urmat ani de studiu si cautare, sunt ani de framantare sufleteasca in a intelege cum functioneaza aceasta lume ,care-mi este menirea, scopul si destinul. Au fost fragmente din clipe cand am crezut si am simtit ca, da , am atins, am simtit si stiu, insa au urmat alte timpuri parca nesfarsite unde pare contrariu.

.

De cele mai multe ori ma simt un cobia intr-un laborator al cerului unde se experimenteaza toate procesele fizice si psihologie si aceasta fara sentimental de mila si compasiune, un atribut alocat Divinului. Sunt factori externi care independent de vointa noastra creaza evenimete la care nu vezi iesirie decat pe cea care este asezata in fata ta, esti constrans in alegere cu toate ca stii si esti convins ca nu trebuie sa o iei pentru ca nu este cea mai favorabila.Cu toate acestea mediul te forteaza sa mergi inainte asa cum el ti-a pregatit calea. Rabufnesc si strang din dinti,imi ridic privirea spre ceruri si-mi manifest nemultumirea crezand ca cineva vede aceasta. Neputincios am adus cele mai josnice cuvinte la adresa Dumnezeului in care am crezut si aceasta fara de frica.Tot ceea ce-mi putea face acest Dumnezeu era sa-mi fi marit suferinta sau sa ma fi strivit ca pe un vierme.In acest caz cel care castiga eram eu, pentru ca in acest mod as fi incetat in a mai simti,as fi incetat sa mai privesc si  sa traiesc. Zilele curg si singura care mi-a mai ramas este speranta ca intr-o zi voi vedea deslusit . Daca El exista, personal nu am nici o perceptie, daca el nu exista inseamna ca deja m-am intalnit cu El, trebuie doar sa-l consolidez in mine, este singurul care-mi raspunde,singurul care-mi poarta de grija. Mose ajuns la poale de munte a privit rugul aprins si a ascultat cuvintele ” Ehie Aser Ehie”= Eu sunt cel ce sunt , abia atunci a inteles cine este Creatorul.

.

Mai tarziu inteleptii cabalisti vorbesc despre “nu este nimeni afara de EL” si este drept, pentru ca totul este inglobat in mine.Este greu sa gasesti in exterior ceea ce este in interiorul tau.Suntem inzestrati cu cele 5 simturi, dare le nu fac decat sa ne duca in eruare cautand in exterior cand de fapt totul este in launtrul nostrum,totul este interpretat de El si aratat in imagini,simtire, sunete si altele. Tot ceea ce percepem este la 180 de grade de El, intrebare este :prin ce metoda ma intrept spre El? Tu cititorule ai gasit metoda? Ai ajuns la esenta creatiei? Daca inca te afunzi in  cuvinte si filozofie fara perceptia Lui inseamna ca esti inca intr-o dogma. Cum te simti in calitate de cobi, de scalav intr-un proces al evolutiei dorit de altii? Daca ai ajuns stapan al vietii cum te simti cand altii sufera si pier alaturi de tine?

.

Am facut parte din multe grupuri unde se promitea viata,studiul care duce catre El, dar curand descopeream ca era aceeasi filozofie de stapan si sclav, de neputinta si suferinta neschimbata, ba chiar mai  mult o iubire invelita in vesmantul urii si discordiei,a geloziei si rautatii. Cuvintele de iubire se manifesta doar in grup si in acelasi crez,odata ce rationezi sit e manifesti prin indoiala si intrebari devii eretic,ratacit si etichetat ca fiind nevrednic pentru evolutie.Stigmatizat,respins de catre cei “iubitori” nu fac decat sa continuii cautarea in a prinde secretele vietii, a sensului existentei.Singurul care ma poate ajuta sunt Eu,singurul care poate percepe sunt Eu.Ajutoarul niciodata nu va veni din exterior,pentru ca nimic nu exista in exteriorul tau,este o lume iluzorie in care ne este data sa o percepem ca fiind realitatea,este un joc macabru pus la punct de cineva care este lipsit de sentimente,mila,bunatate si dragoste.Este cel mai diabolic joc conceput de cineva care murea de plictiseala dupa ce a creat universal.

Imi doresc sa fiu liber, sa evadez din colivia in care m-am asezat sau in care am fost asezat. Pana sa ma intalnesc cu El pot sa-I transmit ca este un monstru al creatiei, cu sau fara liberal albitru de care se scuza sau cu care-L scuzam noi.