Unicitatea – monoteismul.

     Unitatea, sunt mai multe concepte care încearcă să explice unitatea, noi astăzi ne vom opri la cea biblică respectiv rabinică. Concepţia învăţătorilor evrei despre Dumnezeu este una absolut monoteistă. “ : La început, El a creat un individ unic, astfel încât necredincioşii să nu poată pretinde că există mai multe puteri în cer” (Sanh.,38a).
     În adevăr, dacă la început ar fi putut susţine că unele sunt opera lui Dumnezeu , iar altele sunt produsul altor divinităţi diferite, s-ar fi putut crea confuzie, însă toţi sunt de acord şi de asemenea stă scris, că nimic nu a fost creat în prima zi, pentru că nimeni să nu poată spune că arhanghelul Mihail a desfăşurat partea de sud a firmamentului , iar arhanghelul Gabriel partea de nord, căci “Eu sunt Domnul, singurul care a desfăşurat cerurile” (Isaia, 55,24)( Geneza.1.3)
Versetul de mai sus este explicat în felul următor : “ Shema Israel, Adonai Eloheinu, Adonai Ehad” care în traducere înseamnă :” Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru , este singurul, unicul Domn”(fie El binecuvântat) şi i-a spus lui Israel: “ Copiii mei, fiecare dintre lucrurile pe care le-am creat în univers are o pereche, fie că este cerul şi pământul, soarele şi luna, sau Adam şi Eva, lumea aceasta şi cea viitoare (Olam aba). Dar Eu sunt singur şi unic în univers. (Deut 2,31).”
     Pentru poporul ales, Israel aceste cuvinte au străpuns măduva oaselor şi a pătruns în mintea şi inima lor din generaţie în generaţie astfel încât a devenit rugă de căpătâi atunci când se trezesc de dimineaţă şi se culcă seara . Accentuând în mod riguros unicitatea lui Dumnezeu, evreii s-au apărat împotriva a două curente de gândire prezente în toate timpurile. Primul curent era, idolatria, pe care rabinii o identificau cu viaţa imorală, neîndoielnic sub impresia pe care le-o făcea politeismul grec şi cel roman.
     “Idolatrul smulge de pe ceafă sa jugul legii lui Dumnezeu” ( Sifre Numeri, pârg.111; 316), adică el trăieşte fără nici o constrângere morală. O altă exprimare la fel de explicită: “Acela care practică idolatria repudiază cele 10 porunci”; Respingerea primei jumătăţi a decalogului duce la încălcarea şi a celei de-a două jumătăţi. De aceea au fost făcute afirmaţii precum:” Interzicerea idolatriei are o importantă tot atât de mare ca şi toate celelalte porunci ale Torei la un loc…”(Hor.,80) “ Idolatria este un lucru atât de esenţial, încât cel care o respinge procedează ca şi cum ar cunoaşte întreaga Tora” ( Hul.,50)
     Însemnătatea morală implicată în această noţiune apare explicită în hotărârile rabinice care spun: “ dacă cineva este silit, sub ameninţarea cu moartea, să încalce toate poruncile Torei, el poate accepta aceasta, în afară de poruncile referitoare la idolatrie, imoralitate şi vărsare de sânge” (Sanh., 74a).
Pe de altă parte, rabinii au fost nevoiţi să apere ideea monoteistă împotriva creştinilor din primele secole, care căutau în Biblia ebraică un punct de sprijin pentru doctrina lor trinitară, căutau şi încă mai caută şi astăzi un singur pasaj, un singur cuvânt care să arate că Dumnezeu a însărcinat şi a dat mântuirea altuia. Rabinii, apărători ai unui monoteism strict cu siguranţă nu puteau fi de acord cu căutătorii de neant. Din fericire pentru poporul evreu, ceilalţi (Creştinii) nu au găsit nimic în textele sacre care să le ateste rădăcinile în biblia ebraică, aşa că că aceştia au recurs la interpretări şi dogme. Fragmentul esenţial care tratează acest subiect este următorul” Cei denumiţi minim ( Creştini ) i-l întreabă pe rabinul Simlai.
– Câţi dumnezei a creat universul ? , El răspunse:
-Să consultăm zilele vechi căci stă scris “ Întreabă vremurile străvechi care au fost înaintea ta din ziua când l-a făcut Dumnezeu pe om pe pământ” ( Deut. 4,32)
     “A creat” nu este un verb scris la plural, ci la singular, ceea ce implică un subiect singular. Acelaşi răspuns se aplică versetului din Geneză 1,1. R. Simlai spunea: “ peste tot unde găsiţi un text pe care minimii (creştinii) îl utilizează pentru a-şi justifica opiniile , veţi găsi alături şi texte care resping aceste păreri”. Minimii reveniră să-l întrebe:”
– Cum explici faptul că stă scris:” Să facem omul după chipul nostru, după asemănarea noastră?” (Geneza, 1,28). El răspunse:
Citiţi ceea ce urmează: Nu s-a spus: “şi dumnezeii l-au creat pe om după chipul lor “, ci: “Dumnezeu l-a creat pe om după chipul său”.
După ce minimii au plecat, discipolii l-au întrebat pe rabin:”
– I-ai îndepărtat cu o lovitură de trestie, dar nouă ce ne vei răspunde dacă îţi arătăm că şi în alte locuri Biblia foloseşte adjectivul Nostru de pildă când vorbeşte despre paternitate?
– Adam, răspunse rabinul, a fost creat din pulberea pământului, apoi Eva a fost creată din Adam . De atunci formarea omului va fi desemnată după chipul nostru, după asemănarea noastră “, ceea ce înseamnă că bărbatul nu poate ajunge la existenţa fără femeie, nici femeia fără bărbat şi nici unul dintre ei fără Sehina.(Prezenţa Divină).
Minimii reveniră şi i-l întreabă :
– Cum îţi explici că stă scris: “ Domnul, Dumnezeul Dumnezeilor cel Atotputernic, Domnul, Dumnezeul Dumnezeilor, Cel veşnic o ştie”? (Iosua,21,22).
El răspunse:
-” Nu stă scris O ştiu ,ci O ştie . După plecarea minimilor discipolii i-au spus: I-ai îndepărtat cu o lovitură de trestie. Dar nouă care vrem să ştim, de ce sunt folosite aceste expresii, ce ne răspunzi?
— Cele trei expresii sunt nume divine, la fel cum un rege este desemnat sub titlurile sale de: Basileus, Cezar şi August” (Geneza R.,8,9).
Iată încă un fragment dintr-un comentariu, în care se discerne polemica religioasă: Cel care este Sfânt şi Unic (binecuvântat fie numele Său) zice: “Eu sunt cel dintâi (Exod,44,6), căci eu nu am tată”, şi “eu sunt cel de pe urmă”, căci eu nu am frate şi ” în afară de Mine nu este alt Dumnezeu” căci eu nu am fii. (Exod.R., 20,5).
Monoteismul este marea dogmă caracteristică iudaismului, care îi deosebeşte de celelalte religii ale epocii, Talmudul declară că:
“ Acela care respinge idolatria este socotit a fi evreu” ( Meg. 13a).

Sursa: Talmud/ A.Cohen – Editura Hasefer/ Bucuresti 2000