VAIEHI – Midraș

Iacov solicită să fie îngropat în Ereț Israel.

Citind în Tora această porţiune poate că te-ai întrebat: Care este diferența dintre viața unui țaddik (drept) și cea a unui rașa (rău)? Pentru că înţelegem lesne din cuvintele lui Iaacov că zilele lui au fost rele, pline de suferinţă, a fugit din faţa fratelui său Esav, departe de casă, de mamă iubitoare, departe de tatăl său, de casa unde s-a născut, a trebuit să petreacă 20 de ani în casa înşelătorului Lavan care-i schimbă salariul mai des ca anotimpurile. Când a crezut că lucrurile s-au liniştit, reîntors acasă cu soţiile şi copii, Iosef, copilul iubit îi este vândut de fraţii acestuia şi Iacov minţit că a fost sfâşiat de animale sălbatice. Cum este viaţa unui țadik dragul meu? Toate acestea în vreme ce un rău, un rașa s-ar putea bucura la început de o pace aparent de neclintit, dar plăcerea și pacea lui este urmată de o nesfârșită amărăciune. Țaddikul poate suferi la început necazuri, dar odată depășite, fericirea lui este eternă.
După câțiva ani de greutăți, Yaakov și-a petrecut ultimii șaptesprezece ani în Egipt fericit și în pace. El l-a văzut pe suveranul Iosif și pe toți fiii săi fără excepție țadikim care au urmat calea sfântă.
Ultimii săi șaptesprezece ani sunt descriși de Tora că „Anii vieții”, deoarece ruach haKodeș (darul profetic) l-a însoțit. Hașem (השׁם) s-a gândit astfel la cei șaptesprezece ani în care îl jelise pe Iosif. Zicala se aplică lui Yaakov – „Totul este bine dacă se termină bine”.
Când Yaakov slăbise și a simțit că sfârșitul se apropie, l-a chemat pe fiul său Iosif și i-a cerut să nu-l îngroape în Egipt. În schimb, el a dat instrucțiuni pentru că trupul să-i fie dus în Ereț Israel pentru înmormântare. Yaakov i-a ordonat acest lucru lui Iosif în locul celorlalți fii ai săi, pentru că știa că nu au puterea de a-i îndeplini dorința. Numai Iosif, conducătorul, putea obține permisiunea faraonului de a părăsi Egiptul și de a aduce rămășițele tatălui său în Ereț Israel. 
De ce a vrut strămoșul nostru Yaakov să fie înmormântat în Ereț Israel?
Înțelepții noștri ne învață că cei care sunt îngropați în Ereț Yisrael vor fi primii care se vor ridica pentru tehiat hameitim. (învierea morților). Care va fi soarta unui evreu îngropat în afară Erețului Israel? În vremurile tehiat hameitim, Hașem (השׁם) va crea tuneluri subterane speciale. Prin ele trupul se va rostogoli către Ereț Yisrael. Apoi se va întoarce la viață în Țara Promisă.
De aceea, Yaakov i-a ordonat lui Iosif: „Nu mă îngropa în Egipt. Așa că nu voi suferi din cauza faptului că trebuie să mă rostogolesc către Ereț Israel în zilele tejiat hameitim. 
Yaakov avea alte motive pentru care nu dorea să fie înmormântat în Egipt: Se temea că, dacă îngropat acolo, urmașii săi vor considera Egiptul drept patria lor. Ei ar argumenta – Dacă nu ar fi un pământ sfânt, corpul lui Yaakov nu ar fi îngropat aici. Yaakov dorea ca descendenții săi să fie conștienți pentru totdeauna de faptul că șederea lor în Egipt a fost doar temporară. Mai mult, el se temea că egiptenii îi vor idolatra rămășițele și îl vor proclama divin. Toată lumea știa că foametea se încheiase după sosirea lui Yaakov în Egipt. La fel, Yaakov a prevăzut că dintre cele Zece Plăgi care vor urma în Egipt, una ar fi Ciuma Păduchilor care ar infecta toate cadavrele (și nu a vrut să aibă încredere în miracolul salvării cadavrului său).
El i-a poruncit lui Yosef – Să duci rămășițele mele în Peștera Machpela pentru că vreau să mă odihnesc împreună cu părinții mei și să înviez în bună companie când va veni momentul potrivit.
O persoană trebuie să aranjeze să fie îngropată lângă țaddikim pentru a fi cu ei în momentul învierii.
– Voi face cum mi-ai cerut, a răspuns Yosef.
„Promite-mi în numele legeământului (Brit- mila) că mă vei îngropa în ereț Israel!
Iosif a promis (a jurat) echina (divinitatea) care se afla pe patul său (deoarece șechina este prezentă pe patul unei persoane bolnave) și s-a închinat pentru a-i mulțumi lui Hașem (השׁם) că dorința sa a fost îndeplinită.
Viața trece ca o umbră, dar nu ca umbra unui zid solid său a unui copac cu rădăcini ferme.
Trece ca umbra unei păsări în zbor, vine și pleacă
Știm cu toții că nu vom trăi veșnic. Recunoaștem verbal că suntem cu toții muritori și că r-o zi vom muri. Dar acționăm în prezent ca și cum moartea nu ne-ar afecta niciodată pe noi.
Patriarhii noștri au fost întotdeauna conștienți de faptul că erau trecători în această lume, turiști pentru o vreme scurtă de aproximativ șaptezeci de ani. Cu toții și-au petrecut viața pregătindu-se pentru lumea viitoare pentru că au trăit cu realitatea morții. Au declarat clar că vor muri în cele din urmă.
 – Avraam a spus: „Iată, nu mi-ai dat descendenți și iată, unul, crescut în casa mea, mă va moșteni”. (Bereșit 15: 3)
 – lțhak i-a spus lui Esav: „Ființa mea să te binecuvânteze înainte de a muri (Bereșit. 27: 4).
 – Iaakov a spus: „Mă voi odihni cu părinții mei” (Bereșit. 47:30).

Tu dragul meu prieten care ai citit aceste cuvinte cât de conștient ești că într-o zi vei muri, și dacă știi că vei muri, cum trăiești prezentul?
Te invit alături de noi să studiem împreuna Tora în Școala de Cabala România.

Lecțiile următoare corespunzătoare acestei porțiuni sunt studiate în nivelurile 2,3 și  Haver la secțiunea Midrașim.