Zohar 1/5 Spargerea Vaselor

Partea a 5-a

Spargerea vasului

Capitolul întâi

Spargerea vasului– Șivrat Hakelim 

Am spus în lecțiile anterioare că sefirot-ul sunt vasele -kelim- care servesc pentru a lăsa lumina lui Ein să treacă prin ele. Sfirot sunt instrumentele care rulează Gândul Suprem și care produc rădăcinile potrivite, și de la ele, creaturile sunt create ex nihilo. Când Creatorul dorește să acționeze cu bunătate, el trimite iluminarea la sefira  Hesed, iar rezultatul este ceea ce cunoaștem ca fiind bunătatea. Autoritatea sau stăpânirea, este lumina, în timp ce cel care lucrează pe câmp, in fabrici și uzine,  este vasul. Fiecare trebuie să-și cunoască locul în ierarhie, să fie conștient de limitele autorității sale și să acționeze în consecință. Problema începe atunci când nu există o conducere, nu există o stăpânire, în acest caz, fiecare funcționează după propria voință. Situația de a nu avea o conducere a fost creată, și se numește, „spargerea vaselor”, aceasta înseamnă că, în locul vaselor care funcționează în parametri, conștiente  de ierarhia lor, s-a generat o stare în care fiecare vas funcționează așa cum dorește.

În limbajul Cabalei spunem că o mare cantitate de lumină a intrat în vas și de aceea vasul s-a rupt. Câtă vreme emanația a ghidat Lumile Creației, Formării și Acțiunii, nu a existat nicio ruptură. Dimpotrivă, binele a corectat răul și nu a existat nici-un loc pentru existența reală a răului, deoarece Lumile Creației, Formării și Acțiunii au fost anulate în fața celei a Emanării , astfel au fost conectate și unite cu acesta. Când voința supremă s-a gândit să dea naștere la rău, a separat Emanarea Creației, Formării și Acțiunii, iar prin aceasta Puterea de ghidare și-a încetat funcțiile. În consecință, Lumile Creației, Formării și Acțiunii au devenit lumi independente și, probabil, conducătorii fiecărei lumi au început să spună fiecare despre sine – „Eu voi domni”. Aici apare ruptura sefirot al Lumilor Creației, Formării și Acțiunii, adică că ruptura a fost în vasele acestor lumi. Tema spargerii vaselor este consemnată în cartea Genezei capitolul 36, versetul 31, care spune astfel: „Și aceștia sunt regii care au domnit în țara Edomului”.  În acest scurt episod sunt menționați șapte regi și, mai presus de toate, se spune „Și au domnit, apoi încheie ca,  au murit”, au murit, mai puțin -al optulea rege, regele Hadar, pentru care nu spune „Și a murit”. Din acest motiv, cei șapte sefirot inferior hesed, ghevura, tiferet, nețah, hod, iesod și malchut din  olam hanekudim , adică din lumea punctelor, sunt numiți „cei șapte regi antici”, aceasta face referire la cei șapte regi ai Edomului care au precedat Împărăția lui Israel.

Spargerea vaselor a determinat Emanarea să se îndepărteze de Lumile Creației, Formării și Acțiunii. Această îndepărtare a lăsat în urma sa ceea ce se numește „Lumea Haosului”. În această situație, procedurile necesare nu au fost încă efectuate, astfel încât omul să poată, potrivit acțiunilor sale, să corecteze lumea. Următorul pas în procesul revelării voinței divine a fost Lumea corectării – Olam hatikún. Aici există condițiile pentru ca omul să repare toate pagubele și să corecteze imperfecțiunile apărute în procesul de rupere. Spargerea vaselor s-a produs doar în cele șapte sefirot inferiore – hesed, ghevura, tiferet, nețah, hod, iesod și Malhut – în timp ce cele trei superioare -Hohma bina și daat – nu au suferit niciun prejudiciu din cauza nivelului ridicat la care se aflau, supuse fiind prezenței puterii executive a emanației.

Sufletele inferioare și superioare după spargerea vaselor

Sufletele au suferit, de asemenea, consecințe similare, deoarece coborau dintr-o lume superioară , în lumi inferioare și cu fiecare cădere au continuat să se împartă în diviziuni și subdiviziuni. Când sufletele erau în lumea emanației, exista o unitate perfectă,  în această lume a emanației au adăugat șase sute de mii de suflete originale. Odată cu spargerea vaselor, au coborât de la o lume la alta, iar în fiecare cădere a avut loc o nouă separare. Au existat suflete care s-au oprit și nu au continuat să cadă și ale căror rădăcini provin dintr-o lume superioară. Cele care au continuat să cadă își au rădăcinile într-o lume inferioară.   Cu cât lumea este mai înaltă, cu atât este mai generală, deoarece are mai multe părți decât un suflet care a continuat să cadă. Un om care a meritat să aibă un suflet mai înalt poate atinge cu ușurință niveluri mai înalte decât cei care nu au avut acest merit. Această persoană simte o atracție specială pentru tot ceea ce are legătură cu spiritul. Aparent, acest individ are un avantaj inițial în serviciul către Creator, dar, pe de altă parte, cu cât nivelul persoanei este mai mare, cu atât este mai mare înclinația către rău.

Spargerea vaselor și sitra ahra, care în limba română înseamnă – cealaltă parte.

 Sitra Achra cuprinde toate forțele răului, care se opun lui SITRA  kedușa, adică (laturii sacre). În ceea ce privește această forță se spune că „Dumnezeu a făcut una opusă celeilalte“, adică numărul de forțe care există în Sitra de kedușa,  latura sfântă, inclusiv toate nivelurile aferente acesteia, să fie identic cu forțele răului, care se opun sfinției. Toate forțele cunoscute sub numele de sitra ahra promovează pierderea și reducerea iluminării în toate nivelele Sfințeniei. Această pierdere este cauzată de acuzațiile făcute de sitra ahra. Setul acestor forțe dăunătoare este numite sitra ahra și sunt considerate o structură completă care se opune ordinelor și ordinii Sfințeniei.

Ați ascultat, partea a cincea – Spargerea vaselor.