54. ZOT HABRAHA

Zot habraha este singura pericopa din Tora care nu are un Shabat specific in care sa fie citita. Aceasta pericopa se citeste de Simhat Tora, Sarbatoarea Primirii Torei, atunci cand evreii din intreaga lume termina un ciclu de citire a Torei si se incepe imediat un ciclu nou.

Zot habraha este ultima din cele 54 de pericope ale Torei.
Ea conține două capitole, primul redând binecuvântarea lui Moșe înaintea morții sale, iar cel de-al doilea – încredințarea conducerii lui lehoșua și cuvinte de laudă la adresa lui Moșe.
Pericopa se distinge de toate celelalte, pe care le citim în decursul unui an întreg.
Ea se citește întotdeauna la sărbătoarea Șmini Ațeret, în Israel, iar în Diaspora, de Simhat Tora (a doua zi după Șmini Ațeret), pentru că în Israel, după terminarea sărbătorii de Sucot (a corturilor), se păstrează în continuare Șmini Ațeret și Simhat Tora, în aceeași zi, iar în Diaspora, acestea sunt prăznuite în două zile consecutiv.
Simhat Tora este sărbătoarea în care, terminăm lectura Torei cu pericopa ״Zot Habraha”, dar imediat reîncepem ciclul cu prima pericopă a Torei, ״Bereșit”.
Menționăm că în sinagogă, la citirea acestei pericope, fiecare capitol este citit de un alt enoriaș, iar ultimul și primul capitol ale pericopei ״Bereșit” sunt rezervate unor mari personalități, cărora li se face onoarea deosebită de a încheia și reîncepe Tora.
După cum arătam, referindu-ne la pericopa ״Bereșit”, aceasta începe cu litera ״B”, iar pericopa noastră, ״Zot Habraha”, se termină cu litera ebraică ״L”, ambele litere alcătuind în ebraică cuvântul LEV -״inimă”.
După părerea comentatorilor, așa cum inima fiecăruia nu-și încetează pulsațiile nici o clipă, la fel Tora nu trebuie să înceteze nici o clipă să ne conducă în viața cotidiană.
VEZOT HABRAHA AȘER BERAH MOȘE – ״Și aceasta e binecuvântarea cu care a binecuvântat Moșe” (Dvarim ־ Deuteronomul, 33:1).
Este binecuvântarea de bun-rămas a lui Moșe către poporul evreu.
După părerea comentatorilor, Divinitatea i-a arătat lui Moșe cum vor fi urmașii, astfel încât binecuvântarea lui se adresează atât poporului de atunci, cât și generațiilor viitoare.
De aceea, atunci când fiecare enoriaș citește un capitol din ״Zot Habraha” în ziua de Simhat Tora, această atribuție se încredințează chiar și copiilor, repetându-se capitolele de atâtea ori, până când toți cei care sunt prezenți în aula sinagogii pot profita de binecuvântarea lui Moșe.
VAIAL MOȘE… EL HAR NEVO… VAIAREHU HAȘEM ET KOL HAAREȚ – ״Și s־a urcat Moșe… pe muntele Nevo… și i-a arătat Dumnezeu toată țara” (Dvarim – Deuteronomul, 34:1).
în acest verset sunt explicate ultimele fapte ale lui Moșe. El a urcat pe munte pentru a vedea Țara Promisă, țara lui Abraham, Ițhac și lacob. Comentatorii susțin că Moșe a urcat muntele cu repeziciune, deși știa că se duce pe ultimul drum. Așa cum făcuse tot restul vieții, Moșe a îndeplinit și această ultimă poruncă, fără a schimba nimic din obiceiurile sale. Episodul este un exemplu de îndeplinire a poruncilor divine, cu bucurie și promptitudine, pentru generațiile viitoare.
U MOȘE BEN MEA VEESRIM ȘANA BEM OTO – ״Și Moșe a avut 120 de ani la moartea lui” (Dvarim – Deuteronomul, 34:7).
Moșe a fost una dintre cele patru personalități ale poporului care au trăit 120 de ani. Ceilalți erau: Hilel, Raban lohanan ben Zakai și Rabi Akiva.
Moșe a fost în Egipt timp de 40 de ani, în Midian alți 40, și 40 de ani a condus poporul evreu.
Hilel Hazaken – Hilel cel Bătrân – a fost în Babilon timp de 40 de ani, a învățat Tora cu înțelepții alți 40 și a condus poporul în ultimii 40.
Raban lohanan ben Zakai a fost timp de 40 de ani negustor, a studiat Tora în următorii 40, și a condus poporul în ultimii 40.
Rabi Akiva a fost timp de 40 de ani păstor, a învățat alți 40, iar în ultimii 40 a călăuzit poporul.
VELO KAM NAVI OD BEISRAEL KEMOȘE -״Și n-a mai fost în Israel un profet ca Moșe” (Dvarim -Deuteronomul, 34:10).
Toți profeții au comunicat cu Divinitatea indirect, prin asociație, dar Moșe a avut cinstea de a-I vedea pe Dumnezeu și a vorbi cu EL
Moșe a fost și rămâne o personalitate deosebită în istoria poporului evreu.